Thief Of Hearts Capitolul 6

Capitolul 6

Era vremea dorintelor, iar multimea impreuna cu Damon si Elena isi imparteau lumina unul altora, asa avand toti. Multimile de lumini care se accentuau in intunericul noptii, acum luminau pe apele raului. Elena era fascinata de acea imagine si nu inceta sa se uite, Damon nemai putand sa isi i-a ochii de pe ea.

- Ce dorinta ti-ai pus ? Spuse el.

- Daca o spun se mai implineste ?

- Depinde cat de tare iti doresti sa se implineasca.

- Tu primul. il incuraja Elena.

Damon nu isi pusese o anumita dorinta. Cel putin nu era o dorinta care sa ii aduca lucruri materiale sau chesti superficiale.

- O viata normala. zise el.

- Atat ? Orice om are o viata normala Damon. zise ea zambind. Ti-ai risipit dorinta pe ceva ce ai. continua Elena.

- Cred ca atat imi doresc. replica el.

- Nu esti prea ambitios din cate vad.

- Deci, ce dorinta ti-ai pus ? zise Damon in timp ce se aseza pe iarba proaspat tunsa.

Dorinta ei nu era una imposibila. Mai mult creativa. Asezandu-se langa el ii spuse :

- Sa ocup postul dorit la Nine Live.

- Sper sa ti se indeplineasca, spuse Damon cu un zambet pe buze.

- Multumesc, Damon.

Damon ii zambi si continua sa priveasca luminiile de pe suprafata raului, acestea s-au redus vizibil, dar cu putin noroc ale lor vor ramane pana la sfarsit aprinse.

- Damon...

- Da ? Captase toata atentia lui.

- Pot sa te intreb ceva personal ? zise Elena cu o teama in glas.

- Depinde de cat de personal este.

- Esti fratele lui Stefan Salvatore ?

- Si unchiul lui Sara Salvatore, da ! tonalitatea vociei lui nu dadea nimic de gol. Era ca si cum nu il preocupa prea mult problemele acestora.

- Ce crezi despre toata incurcatura asta dintre Sara si Mak Yarbor ?

- Nu cred nimic si nici nu vreau sa o fac. De ani de zile nu am mai tinut legatura cu Stefan.

- Dar Sara este nepoata ta. Nu te intereseaza viitorul ei ? Elena incerca sa isi aleaga intrebariile cu grija. Isi promisese sa afle mai mult si trebuia sa obtina ce isi dorea cu orice pret.

- Cu Sara ii alta poveste... Eram foarte apropiati cand era micuta, insa cu trecerea timpului relatia dintre noi s-a racit considerabil.

- Se spune ca este gravida si ca a fugit cu acest pusti. Nu este vorba despre nici o rapire.

- Asa si este. Stefan face furtuna intr-un pahar de apa.

- Ai reusit sa vorbesti cu ea despre asta ?

- Nu intentionez sa ma amestec. Privirea lui era fixa si parea destul de absent. Raspundea la intrebari de parca trebuia sa o faca si atat, nu se implica in subiect si nici nu parea prea interesat sa afle mai multe. Probabil se conforma cu ceea ce stia, se gandi Elena. Sau pur si simplu stie mai multe decat spune.

- Acum pot sa te intreb eu ceva personal ? Zise el mutandu-si privirea in directia ei.

- Sigur. raspunse Elena.

Privirile lor s-au intalnit cand acesta ii mangaie obrazul.

- Pot sa te sarut ? Continuand sa ii mangaie obrazul, acesta ii analiza fiecare reactie cu o privire atat de blanda si tandra, inca Elenei ii venea greu sa ii raspunda.

Insa nu a fost nevoie de nici o afirmare sau un refuz din partea ei, caci Damon deja se apleca deaspura ei, furandu-i un sarut. Elena simtea dulceata acelui sarut. Pentru un moment, ramase statuie, insa cu cat avansa sarutul lui Damon aceasta ceda, facandu-i loc limbi lui in gura ei. Cand limbile lor se intalnira acestia simtira dorinta arzatoare ce se nastea intre ei. Motiv pentru care Elena il intrerupse.

- Cred ca e timpul sa plec. Zise Elena

- Am gresit cu ceva ? O intreba Damon.

- Nu sunt pregatita emotional pentru asta, Damon. Elena se ridicase si inainta spre marginea raului cu spatele la el.

- Vrio deceptie amoroasa ?

- Tot ce este posibil. Nu se simtea in stare sa povesteasca unui strain, caci practic asta era, viata ei personala.

Damon se ridica si inainta inspre ea, luand-o in brate, mainile lui fiind acum pe mijlocul ei. Elena trasari la atingerea lui, dar acesta isi intari imbratisarea si nu ii dadu oportunitatea de a se elibera. Damon isi apleca fata cat sa ajunga aproape de urechea ei.

- Mirosi atat de bine. Continuand sa ii inspire parfumul, Elena simtea diverse schimbari in atitudinea ei. Trecuse mult timp de cand simtise acea emotie in preajma unui barbat. Nu patise asta nici cu Joshua, care la momentul actual era nul pentru ea. De parca trecuse ani de la incidentul cu el.

- Multumesc. Incerca sa se elibereze din stansoare, practic smocindu-se din bratele lui.

- De ce atat de agresiva ?

Elena devenea din ce in ce mai agitata. Ii placea compania lui si nu numai, dar era destul de matura sa constientizeze ca daca va fi ceva intre ei, la un moment dat avea sa se termine, odata cu vacanta ei. Incerca din rasputeri sa ii reziste, dar ceva din inauntrul ei nu ii dadea voie.

- Dupa cum am spus, cred ca ii timpul sa plec. Nu apucase sa termine ce avea de spus ca se indeparta cu pasi rapizi, lasandu-l pe Damon in urma ei cu numele ei pe buze.

Gandurile care o ducea la el o tulbura mai mult decat isi daduse ea seama. Reusi sa opreasca un taxi inainte ca Damon sa o ajunga.

- La hotel Royal, va rog. Spuse ea, incercand sa isi regleze rasuflul, care era destul de accelerat dupa tot ce se intamplase. Nu fusese mult, dar pentru ea care nu avusese genul acesta de experiente cu barbatii, era de ajuns ca sa o tulbure si sa o macine pentru tot restul vacantei sau poate si mai mult.

Damon ramanse uitandu-se cum taxiul in care ea era, se indeparta cat vedeai cu ochii. Isi zambi in sinea lui, desi aceasta il refuzase, el era destul de constient ce producea in ea. Era de ajuns pentru ca el sa insiste. 

Thief Of Hearts Capitolul 5

Capitolul 5

- Chiar te pricepi sa uimesti pe cineva, zise Elena incantata de ceea ce vedea. Era un mic fast, care din auzitele unor trecatori, era organizat de primarul si seriful orasului.

- Obisnuiesc sa ma tin de cuvant. Plin de sine, ii intinse bratul, aceasta luandu-l fara nici o retinere. Cu siguranta facea aluzie la ceea ce ii spusese in masina.

- Imi cer scuze pentru mai devreme. zise ea pe un ton copilaresc, fluturandu-si genele ca o pisica.

- Sa inteleg ca acum esti mai comoda in compania mea ? Luand dupa tonul si filtrul ei, cu siguranta aceasta se simtea nu numai comod ci si in siguranta. Avand in vedere si multimea, cine ar fi atat de prost sa se expuna facandu-i vriun rau ?

Micul centru al orasului era plin de tarabe cu oameni mergand de la una la alta. Copii alergand zburdalnic prin multime, impiedicandu-se si bucurandu-se.

- Cu ce ocazie ii acest fast ? intreba ea, mijandu-si ochii prin multime, incantata de ceea ce vedea.

Primarul orasului era acum pe micuta scena, prezentand nenumarate jocuri, concursuri, mese festive si activitati in special dedicate copiilor.

- Nu trebuie sa fie o ocazie speciala ca primarul sa organizeze genul acesta de festivitati.

- Insa programul nu se termina odata cu incheierea zilei. continua Damon sa ii explice. 

Majoritatea copiilor vor pleca, datorita orei tarzii. Se spune din batrani ca acest rau, cel din spatele multimii, face minuni in ceea ce tine de dorinte.

- Si cum ar trebui sa procedezi, isi ridica gatul incercand sa vada raul peste multime ?

- Obiceiul ii foarte vechi, se i-a lumina de la primar si ii dai drumul pe largul raului. zise Damon

- Lumina ? Dupa figura facuta de Elena, Damon intelesese ca aceasta habar nu avea despre ce vorbea el.

- Sa vedem. Primarul are o lumanare aprinsa, iar de acolo toti isi vor aprinde lumanarile, apoi le vor da drumul in rau odata cu dorinta lor.

- Ii o traditie ? Ziceai ceva de " obicei vechi ". zise ea, amintindu-si de parinti ei. Nu credeau in obiceiuri si superstiti. Credeau doar in Dumnezeu si isi incredintasera intreaga viata sub slujba lui.

- Asa se spune, obicei vechi, traditie...

- Crezi in ele ? il intreba Elena. Nu era convinsa de aceasta traditie, a fost mereu invatata ca doar Dumnezeu ii poate indeplini orice dorinta, atata timp cat aceasta era decenta si onorabila.

- In ce anume ? confuzia lui Damon il facu sa isi indrepte privirea spre ea.

- Traditii, obiceiuri...

- Eu cred doar in mine, Elena.

- Aha. Ce zici, mergem la acest rau, facator de minuni ? Elena nu mai asteptase raspunsul lui ca deja o luase la fuga prin multime, uitandu-se din cand in cand in spatele ei, iar de fiecare data intalnea privirea lui Damon.

Ajunsa la rau, se uita pe toata suprafata acoperita de apele acestuia. Era intr-adevar frumos, insa in legatura cu dorintele indeplinite mai avea de asteptat pana deseara, sau pana s-o implini.

- Ce ai zice daca am profita de linghispirurile acestea cat mai sunt pe aici ? Damon ii arata cu mana de parca ar fi un indicator in sensul unde se aflau linghispirurile. Raul promite ca nu va pleca. Chicoti.

- Eu vreau pe ala, zise ea incatata ca un copil si arata cu aratatorul in directia linghispirului. 

Cel pe care il dorea Elena, era numit pumnul de fier. Trebuia sa ai stomac pentru el. Ideea era simpla. Te urcai, iti puneai centura iar acesta se ridica ajungand in celalat capat aproape de pamanat, tinand oameni aproximativ patru sau cinci minute cu capul in jos, apoi revenind pe punctul de pornire, o lua de la capat de cel putin doua sau trei ori. Cum ziceam, trebuie sa ai stomac.

- Ala sa fie atunci. Asteptand sa li se puna centrua, Elena era emotionata, iar radiatile zambetului ei incepuse sa il " orbeasca " pe Damon. Se uita la ea cu o incantatie aparte, vazuse multa lume in ipostaze de genul, dar pe nici unul bucurandu-se cum se bucura Elena. Parea un copil inocent si naiv in postura in care era acum.

- Sa-i dam drumul, striga Elena cand pumnul de fier se ridica in aer.

Tipetele oamenilor se auzeau in tot centrul si nu numai. Pumnul de fier nu era singurul linghispir, erau multe altele care meritau incercate, iar imediat cum au coborat din Pumnul de fier, Elena dorea sa incerce altul. Damon se uita in stanga lui cum doi copii, care dupa calculele lui nu ajunsesera nici macar la varsta de 18 ani, vomau langa un copac tot ce mancasera.

- Sa mergem la altul, zise intr-un final Damon, luandu-si privirea de la cei doi copii si incercand sa isi inlature imaginea care ii provoca revolutie in stomac.

- De data asta alegi tu, zise Elena zambareata si incatata.

- Fie. Ce zici de acela ?

- Cred ca glumesti. Expresia Elenei se schimba cand vazuse ce linghispir alesese companierul ei. Nu e tipic pentru fete ? zise aceasta intorcandu-si privirea si intreaga atentie asupra lui.

- Si ce esti tu ? acesta i-a intors-o

- Deci, stai ! Cand te uiti la mine, vezi o fata ? Elena nu ii venea sa isi creada urechilor ce auzise, dar fara indoiala asta spusese.

- Poate nu o fata, dar cu siguranta nici o femeie. Fara suparare, zise el incercand sa se apere, punandu-si ambele mainii la cativa centimetri de fata drept scut de protectie, in caz ca ii trecea prin cap sa isi incerce norocul.

- Ok, atunci. Hai sa iti spun eu cum vom face. Ce zici daca te duci tu pe cel ales de tine, iar eu ma voi duce pe cel ales de mine, uitandu-se la el arata si cu mana inspre cel mai mare linghispir.

- Ok, ai castigat. Spuse Damon scotandu-si batista alba si fluturand cu ea in semn de pace.

- Crezi ca esti amuzant ? zise Elena iritata.

- Sunt ?

- Ahh, hai sa mergem. Elena o luase inainte cu Damon pe urmele ei. Adora sa o vada iritata, vedea o frumusete unica in ea cand isi pierdea cu firea. Iar cu siguranta nu vedea in ea o fata, vedea o femeie. Una mult prea frumoasa, mult prea finuta, inteligenta si mult prea deosebita. Dar nu avea sa ii spuna de curand cum anume o vedea el, nu ?

Restul zilei si l-au petrecut la fast, incercand aproape toate linghispirurile, mancand vata pe bat, facandu-si poze si povestind de nenumarate intamplari amuzante din vietiile lor. Elena nu se putea lauda cu prea multe, deoarece ea nu obisnuia sa iasa prea mult cu prietenii si nici nu avea prea multi. 

Thief Of Hearts Capitolul 4

Capitolul 4

- Ce Dumnezeu ii cu sunetul asta ? ametita din pricina paharelor de bere din seara precedenta si cu ochii inchisi pipaia cu mana pe noptiera de langa pat crezand ca ceasul desteptator ii cauza sunetului acela ce ii piuia in urechii. Cand realizase ca nu ceasul producea zgomotul ce pentru urechile ei parea infernal, isi deschise un ochii masurand noptiera. Era telefonul. Probabil era Gaius, se gandea ea, in timp ce  se chinuia sa isi deschida ochii, luase cu o mana telefonul.

- Alo.

- Buna dimineata Elena .

- Buna, zise ea.

- Dormeai ? se auzea vocea de la celalalt capat al firului.

- Nu chiar, doar ca nu ma simt prea bine. zise ea incercand sa ghiceasca vocea barbatului de la telefon.

- Ti-ar prinde bine o limonada, are un efect surprinzator dupa o seara desfranata, daca se poate spune asa.

Auzind cuvintele pronuntate, si-a dat seama despre cine era vorba.

- Multumesc de sfat, Damon . si-a adus aminte ca el nu dormise de ceva timp si l-a intrebat cum se simtea.

- Am avut si vremuri mai bune. zise el. Ziceai ca ai venit in concediu in Mystic Falls, nu ?

- Da.

- Atunci ai la dispozitie jumatate de ora. Vin sa te iau.

- Aaa...

- La ce hotel te-ai cazat ?

- Royal, zise ea nedumerita.

- Ok, atunci. Ne vedem acolo.

Nu apucase bine sa ii raspunda ca a si inchis. Si-a luat telefonul de la ureche, privindu-l parca intrebandu-se ce a fost asta. Ametita s-a ridicat din pat, cu pasi inceti s-a indreptat spre baie. O baie rece ii va prinde bine, se gandea ea.

Cu prosopul in jurul ei a iesit din baie grabindu-se sa se imbrace, mai avea la dispozitie cincisprezece minute. A aruncat o privire spre fereastra. Vazand ca ii caldut afara si-a ales un corset violet, o pereche de pantaloni negri mulati pe corp, perechea ei preferata de pantofi cu toc, aveau aproximativ opt centimetri, o esarfa si un sacou. Parul si l-a ondulat, avand grija ca fata ei sa fie impecabila si-a dat doar cu o crema  ce ii facea pielea de bebelus, umpic de rimel si era gata. Privindu-se in oglinda era multumita de infatisarea ei, insa ceva lipsea si nu stia exact ce.

- Aaa lantisorul, zise ea. Era un lantisor simplu, modest, insa pentru ea reprezenta o avere de care nu avea de gand sa se desparta niciodata. Era de la tatal ei. In timp ce isi punea lantisorul si-a adaugat si o pereche de cercei micuti cu o piatra micuta si stralucitoare, ceasul si era numai buna de plecare.

Trr, Trr

- Alo.

- Buna ziua, domnisoara Gilbert. Sunteti asteptata de domnul Salvatore. zise fata de la receptie.

- Da, spune-ti ca intr-un minut cobor. Dupa ce ii multumise fetei de la celalalt capat al firului, puse receptorul telefonului in furca. Si-a luat sacoul, geanta si a iesit pe usa, indreptandu-se spre lift. Camera ei era la etajul 3, hotelul nu era un lux, dar destul de decent si de comod.  Durase exact cat a spus, un minut si usile liftului s-au deschis dandu-i de inteles ca putea parasi liftul, insa picioarele ei erau intepenite acolo. Vroia sa le oblige sa inainteze dar corpul parca nu o mai asculta. Cand usile liftului vru sa se inchida din nou cu ea inauntrul lui, Damon puse o mana, oprindu-le.

- Elena ? zise el, nefiind sigur pe el ca era chiar ea. Ultima oara cand a vazut-o era mai comuna, mai obisnuita. Nimic deosebit, inafara de trasaturile frumoase ale fetei si nu numai, insa acum era cu totul deosebita.

- Buna, Damon. bucuroasa ca isi revenea, a profitat de ocazie si a iesit din lift, eschivand mana lui care inca era acolo, impiedicand usile liftului sa se inchida.

- Hmm, ce bine mirosi, exclama ea cand a trecut pe langa el. Ce parfum folosesti ?

- Iar tu arati minunat. Armani black. zise el mandru de gusturile lui atat in accesorii cat si in garderoba. Avea un tricou Armani blue care il prindea de minune, o pereche de blugi negri tot Armani si niste ghete care ii dadea un aer sic, masculin.

Multumita de complimentul facut de Damon ii multumise si se indrepta spre iesirea din hotel urmata de el.

- Unde vrei sa mergi? zise el in pragul hotelului.

- Uimeste-ma. cocheta ca de obicei, Elena si-a pus in gand sa scoata toate informatiile despre nepoata lui, avand in vedere ca ieri nu vroia sa scuipe o vorba, azi nu stia nici ea de ce, dar era sigura ca va afla mai multe. Desi nu i-a afirmat banuiala cum ca Sara Salvatore ii nepoata si ca Stefan ii fratele lui, avea ea vaga presimtire ca asa era. Intuitie de reporter, ce mai .

- Cum doresti. Ca un adevarat gentleman i-a pus la dispozitie bratul lui. L-a luat de brat coborand scariile hotelului, in fata lor era un Ferrari negru, cu geamurile fumuri, iar din cunostiintele ei despre masini, jantele erau nu doar superbe dar si scumpe. Negrul masinii stralucea, asa ca ea se gandise ca era proaspat spalata. Parea ca un nor negru de fum.

I-a deschis portiera, invitand-o sa intre, apoi facand inconjurul masini a urcat si el la volan.

- Unde ma duci ? zise ea curioasa. Ii venea sa isi dea doua palmi sa isi revina. Ce era cu ea ? se gandea. Il cunoscuse pe acest barbat cu o seara in urma si ca vine vorba intre noi, nu i-a facut o impresie cine stie ce, avand in vedere grosolania cu care a tratat-o prima oara, dar totusi cu toate astea era cu el in masina. Intr-adevar au petrecut o seara frumoasa cu rasete, glume si povesti intretinatoare, dar asta nu insemna ca putea avea incredere deplina in el, nu ?

- Parca ziceai sa te uimesc ... Pot sa o fac ? zise el luandu-si pentru un moment privirea de la drum si indreptand-o spre ea, zambindu-i.

- Asa am zis ? Ok, sa vedem ce poti. In momentul acela isi dorea sa isi retraga cuvintele, cum putuse sa ii spuna sa o uimeasca ? Daca o va duce intr-o padure si va abuza de ea ? Sau o va rapi si va cere recompensa... ganduri murdare ii treceau prin cap, lasand si urme de ingrijorare pe chipul ei.

- Te simti bine. a intrebat-o el, vazand ca nu avea deloc o fata multumita. Vrei sa incetinesc sau sa opresc ? Ti-e rau ? Zimi ce sa fac si fac. zise el speriat deja de aspectul ei.

- Aaa, nu. Sunt bine, dar totusi as vrea sa stiu unde mergem. in timp ce vorbea cu el nu si-a luat privirea de la drum. Se putea vedea cu ochiul liber de ce avea aspectul acela.

- Ooo. Inteleg. Iti este frica, asa-i ? Si-a intors capul pentru prima oara de cand cu gandurile alea, tintuindu-l cu privirea.

- As avea de ce ? Cand in sfarsit scoase acea intrebare pe gura, incepea sa ii fie frica de raspuns.

- Poti sa te linistesti acum. A schimbat viteza, apoi si-a pus mana pe bratul ei, imbarbatand-o. Nu trebuie sa iti faci griji. Nu voi face nimic ce tie nu ti-ar placea, iti promit.

Privirea cu care o dezbraca o facea sa se indoiasca de acele cuvinte, insa a ales sa se linisteasca si sa aibe incredere in spusele lui.

- Iti voi aminti candva de promisiunea asta. zise ea cu un zambet fortat pe buze.

- Sunt sigur de asta. dialogul lor era destul de limitat, astfel presiunea linistii punea stapanire pe ei. Damon vrand sa sparga gheata i-a spus :

- Ii un loc uimitor, Elena. Promit ca nu iti va parea rau, zise el vazand ca Elena inca pastra tacerea.

- Cam multe promisiuni pentru o singura zi, nu crezi Damon ?

- Iar tu esti prea plina de tine. Damon isi pierdea rabdarea, iar acesta nu era un semn bun.

- Ce vrei sa spui cu asta ? zise ea alarmata de cuvintele lui.

Oprise masina si se intoarse spre ea.

- Vreau sa spun ca nu esti singura femeie frumoasa pe care o vad sau cu care ies. isi puse mainile pe fata ei si mare i-a fost mirarea cand i-a simtit pielea atat de fina, atat de delicata. Nu iti voi face rau, te rog sa ma crezi. privirea lui implora incredere si asta ii inmuiase inima Elenei. Vazand cu ochii lui o imbunatatire pe chipul Elenei, se lasa pe spate pornind din nou masina.