Thief Of Hearts Capitolul 11

                                                           Thief Of Hearts 


Capitolul 11





Cand au ajuns acasa, ceasul biserici de langa apartamentul lui Elena, anunta ora fixa, iar dupa judecata Elenei, acesta era 05:00 dimineata. 


- Ii incredibil cum zboara timpul cand esti intr-o companie placuta. Zise Elena, nebagand de seama interesul cu care o privea Damon. 


- Cat de placuta ? Continua Damon, savurandu-i corpul din priviri. Inainte de a porni intr-o aventura seara trecuta, trecusera pe la apartamentul Elenei, unde aceasta isi puse o rochie confortabila de un alb impecabil, care evident ca si restul hainelor ei, picau perfect pe ea. 


Damon isi dadu jos subtil geaca de piele in care se schimbase cu cateva ore in urma, lasand-si la vedere formele conturate ale abdomenului si bratelor bine sculptate. Intr-adevar avea tricoul, inca umed din pricina ploi care ii prinsese in timp ce se plimbau, care ii acoperea mare parte din bijuteriile corpului lui, dar nu se putea nega faptul ca tricoul ii scotea in evidenta tot ce era mai bun.  


- Cat de placut poti fi, Damon ? Il intreba Elena, evitandu-i intrebarea si scuturandu-si parul ud. 


Cauta cu privirea prosoapele care le adusese, luand unul dintre ele folosindu-l sa isi sterga pielea si parul. 


- Depinde cat de placut ma gasesti... Continua el, care acum inainta subtil inspre ea, fixand-o cu ochii de un albastru ca fundul marii. Elena isi tinu respiratia, incercand sa  revina la o stare de spirit mai buna, din moment ce nu putea sa revina la vechea ei stare de spirit. 


Cand pasi vicleni ai lui Damon erau la cativa centimetri de ai ei, aceasta puse o mana intre ei.


- Nu, Damon. Zise aceasta intorcandu-se cu spatele la el, incercand sa isi ascunda dorinta arzatoare din priviri. Incerca din rasputeri sa puna din nou control pe simturile si emotiile ei, dar apropierea dintre ei, o sufoca, era ca si cum cineva iti rapeste spatiul personal si nu iti mai ofera oportunitatea de a respira, doar ca la ea era un mod mai placut. 


- De ce nu, Elena ? Damon era acum lipit de spatele lui Elena, masandu-i mijlocul cu mainile lui pricepute. 


Elena simti cum sangele ii se urca la cap, dandu-i senzati coplesitoare. Incerca sa le ignore si ii lua mainile lui Damon de pe abdomenul ei, indepartandu-se tot-odata de el. Se simtea mai sigura pe ea si simturile ei, cand o anume distanta era pusa intre ei. 


- Ma insel cumva in legatura cu ceea ce te fac sa simti ? O intreba Damon, vazand ca aceasta incerca de nenumarate ori sa se eschiveze de incercariile lui inutile de a diminua distanta dintre ei. 


- Damon, zise ea cu un glas ragusit, incerc sa evit o tragedie. Termina ea de explicat, inhaland aerul de parca ii fusese luat minute intregi. 


- O tragedie ? Cum poti numi ceea ce ii intre noi o tragedie ? Damon o analiza din priviri, iar Elena era prea agitata ca sa poata da glas la ceea ce incerca ea sa evite, defapt. 


- Poate o tragedie, nu. Dar cu siguranta ii o nesabuire din partea lui amandoi, asta daca nici unul dintre noi nu ii destul de rational pentru a impiedica sa se intample, ceea ce se pare ca sunt eu. 


- In urma cu aproape doua luni, explica Damon, gandeam la fel. Dar am invatat de la o persoana ca lucrurile trebuie traite la maxim si acea persoana esti tu, Elena. De asta nu vad nici un motiv pentru care am nega faptul ca exista o dorinta arzatoare intre noi.


Elena fu de acord cu spusele lui Damon, dar nimeni nu ii putea scoate din cap ca o aventura intre ei doi, ar strica lucrurile. Ultimul lucru care si-l dorea era ca ea sa ramana in amintirea lui, drept o fata usoara care i-a cazut la pat in mai putin de o zi. 


- Damon... incerca sa isi gaseasca cuvintele, cand simti buzele lui Damon lacome nepustindu-se asupra buzelor ei. Elena ii rezista un moment bun, dar mainile si sarutul lui pasional o facu sa isi doreasca mai mult si mai mult, asa ca ceda si se lasa dusa de val, punandu-si ambele maini in jurul gatului lui, explorandu-i gura ca un copil in cautare de ceva nou si distractiv. 


Sarutul a continuat, alunecand pe gat si partile intime din spatele urechilor. Cand limba lui Damon coborai usor pe gat, aceasta simti cum fiecare fibra din corpul ei prindea viata. Incurajandu-l la mai mult, Elena isi lasa mainile cercetatoare sa se plimbe de-a lungul abdomenului lui. Erau atat de prinsi si de pasionali incat Damon nu simti cand Elena isi baga mainile sub tricoul lui, ridicandu-l pana la crestetul capului, decat atunci cand fu nevoiti sa intrerupa sarutul care le sucea mintile de-a dreptul. 


Damon isi baga minile pe sub rochia Elenei, masandu-i partiile inime, dandu-i Elena senzati nemaintalnite pana acum. Elena isi arcui corpul ca un raspuns la placerea care o simtea. Dornici de mai mult, Damon ii dadu jos rochia Elenei si o arunca in partea stanga a camerei, facand loc cu mainile pe biroul din spatele Elenei. Cu doar o mana o urca pe birou indeajuns cat sa stea cat se putea de comod, continuandu-si explorarea. Capul lui cobori in directia sanilor si un sunet de placere icni din pieptul ei. 


Atingerile lui o facea sa se simta vie, de parca ii canta sangele in vene. 


- La naiba, Elena... ai cei mai frumosi sani pe care i-am vazut vriodata. Spuse Damon cu rasuflarea intre-taiata. 


- Si tu esti frumos, reusi Elena sa rosteasca. 


Damon incerca sa ii ridice capul Elenei, cautand sa o sarute. Saruturile ii faceau corpul sa se topeasca. Elena isi plimba mainile pe spatele lui, urmand conturul muschilor, al spatelui ce se curba spre mijlocul lui, oprindu-se la pantaloni. Damon ii lasa loc Elenei sa inlocuiasca pipaitul mainilor cu saruturi.


Il simtea frematand, asa ca incerca una-alta, lins, saruturi patimase, usoare, chiar si mici muscaturi. Orice facea, simtea corpul lui Damon alertandu-se. 


- De-ajuns, spuse el, luandu-i bratele in mainile lui si ridicand-o la inaltimea lui. Damon isi impinse genunchiul usor intre coapsele ei. Cuvintele ii se oprisera inainte de a putea sa le dea glas. Fiecare senzatie din corpul ei ducea spre dulcele lacas dintre picioarele ei. 


Elena nu isi dadu seama daca acesta ii cerceta reactiile. Abea observa cand gura lui jucausa isi facu loc in jos spre stomac. Mana lui ii dadea senzati unice soldurilor, grabindu-se sa intalneasca atingerea degetelor. Gemetele ascutite luandu-si zborul de pe buzele ei. 
Tocmai in acel moment, Damon ii despartii picioarele, iar ea il privi naucita cum acesta cobora capul intre picioarele ei. 


- Ce faci ? Tipa ea, incercand sa se traga inapoi, astfel daramand inca un rand de  lucruri de pe birou. Insa fu prea tarziu, caci gura lui puse stapanire pe dulcele contur al coapselor ei. Limba lui se juca cu delicatete, din ce in ce mai aproape...


- Mirosi atat de bine, spuse el cu un glas plin de dorinta. Esenta de Elena combinata cu esenta de liliac si trandafir. Elena suspina. 


S-au concentrat pe ce faceau inainte si Elena isi balanganea capul dintr-o parte in alta, cand limba lui o lua in stapanire, tipand incontinuu, cu fiecare mangaiere. 


Damon isi patrunse degetul inauntrul ei, iar ea ceda, tipand atat de tare, incat auzi doar sunetul placeri ei. 


- Cata delicatete, ofta Damon. Tonul e perfect in cel mai mic detaliu, referindu-se la sunetele de placere pe care Elena obisnuia frecvent sa le scoata. 


Uitandu-se la ceea ce facea el, ramase uimita sa vada ca acesta o examina.


- Ma examinezi ? 


- Examinez cea mai rozalie, ii aratase cel mai dulce zambet al lui, facand-o sa se infioare, mai dulce, - ii dadu un sarut-, si mai incantatoare parte a Elenei. 


Elena isi lasa capul pe spate si lasa un geamat sa ii scape. Saruturile lui Damon urca acum in sus spre sani ei de o perfectiune rara. Instictiv Elena isi misca soldurile pana atinse greutatea lui. Se simtea atat de bine, incat Elena nu isi mai dorea alintari sau mangaieri, nici macar saruturi. Asa ca il prinse usor de umeri.


- Damon, te vreau acum. Sopti ea plina de dorinta. 


- Incet, spuse el. Nu vreau ca prima noastra experienta sa fie dezamagitoare. Incerca Damon sa ii explice mai detaliat, dar nu fu nevoie. Intelesese. Dar ea nu vroia incet. Simtea o adanca senzatie de placere, de posedare... 


Mana puternica a lui Damon ii ridica soldul mai sus si se napusti asupra ei, penetrand-o, rasucindu-se din solduri. 


- Te doare ? O intreba Damon, dandu-si seama ca aceasta fusese virgina. Ii parea rau acum ca nu o pregatise indeajuns pentru pasul acesta. 
Dar Elena nu simtea durere, era mai mult ca si cum fusese posedata. Vazand ca Elena nu ii raspundea la intrebare, acesta ii spusese :


- Ma pot opri, daca asta doresti. Ii o chestie de timp pana ce corpul tau se obisnuieste cu mine. Continua el.


Elena era atat de prinsa incat nici nu il auzea. Isi arcui din nou corpul, incercand sa regaseasca acea senzatie, focul acela..dar..Il apuca de umeri.


- Asta-i tot ? 


Damon o penetrease doar putin, inca nu se adancise de tot in ea, iar cand aceasta dadu de inteles 
ca mai poate, ii lua graiul impingandu-se si mai adanc in ea. 


Lui Damon ii scapa un ras adanc si un gafait. 


- Nu cred ca se cuvine sa razi. Zise Elena.


- Hmm, gemu el. 


Miscarile lui ii trimise inca un fior, de la mijloc pana la varful degetelor. 


- Te simti confortabil, intreba Damon, grijuliu de prima ei experienta in domeniu. 


Elena se intreba daca asta era totul, intr-adevar ? Nu putea nega ca se simtea confortabil, dar nu avea cum sa fie asta totul. 


- Destul de confortabil, raspunse ea, dandu-i un sarut. 


- Atunci, crezi ca ar trebui sa incep ? O urma de suras ii aparu lui Damon pe buze.


- Sa incepi ? Il apuca instinctiv de umeri. Chiar daca era dezamagita de faptul in sine, cu siguranta nu dorea ca el sa plece undeva. 


Miscarea lui brusca ii trimise unde lichide de placere prin tot corpul. Fara un cuvant, Damon se 
indrepta de spate si ii ridica un picior. 


- Ahh, rasufla ea. Isi ridica si celalat picior si il incoloci in jurul lui. Cu siguranta acea pozitie ii unea mult mai bine, il impinsese cumva mai adanc in ea, dupa ce se legana dintr-o parte in alta, 
incat sa se potriveasca perfect. 


Elenei ii placea ceea ce simtea, asa ca dadu glas gandurilor ei. 


- Sa inteleg ca perioada de acomodare pentru virgine s-a sfarsit ? Luandu-o cu o mana de ceafa, apoi dandu-i un sarut de acomodare, incepu sa se miste frenetic. Se retrase, apoi isi impinse iar corpul, din nou si din nou. 


Elena se agata de el ca scaiul, lasand placerea salbatica sa-i patrunda. Auzea acum doar rasuflarea intre-taiata a lui Damon. Incet- incet un soi de caldura incandescenta se acumula in trupul ei, facandu-i corpul sa se indoaie. 


- Elena, mormai Damon dupa care tacu. 
Vocea aceea nu suna deloc ca cea a lui Damon.


- Fac totul bine ? Crezi ca ar trebui...


- Shh, auzi sunetul scos de Damon, apoi simti un deget pe buzele ei, dandu-i de inteles ca ar trebui sa taca.


In momentul urmator Damon isi cobori mana intre ei, chiar in locul unde se contopeau, si o atinse acolo. O singura alintare blanda cu degetul mare fu de ajuns ca corpul ei sa ajunga pe culmile placeri. 


Dadu glas unui sunet ragusit. Il simtea inauntrul ei, gros, cald si atat de posesiv. Buzele ei scoasera un murmur de placere, iar el impinse din nou. Elena visa stele verzi, de-a dreptul. Ceea ce facea el acolo jos cu mana combinat cu delicioasa frictiune, ii facea corpul sa erupa ca un vulcan in punctul culminant. 


- Damon. Tipa ea. Damon.


Acesta ignora strigatul ei si se impinse in adancul ei cu o tarie incat miscase biroul, provocand alte caderi de lucruri. 


Elena simti cum caldura ii mistuia corpul, o placere atat de vie si de feroce, cum nu isi putuse imagina vriodata. Ajunsese la orgasm inaintea lui, el o urma cu cateva secunde, continuand cu saruturi care dadeau de gol afectiunea si placerea de care se bucurau. Apoi o luase in brate si o asezase usor pe canapeaua confortabila din centrul camerei. Ramasera un timp tacuti si imbratisati, Elena multumind cerului pentru cele traite, iar Damon odihnindu-si capul la sanul Elenei. 

Thief Of Hearts Capitolul 10

                                                           Thief Of Hearts 


Capitolul 10 





Eleganta Elenei ii lasa pe Damon fara cuvinte. Rochia visinie cadea perfect cu tenul si formele ei. Iar ea, era pur si simplu divina, dupa judecata lui.

Cand il imbracisa simtise ca lumea toata ii apartine, ca visele lor se intalneau si ca totul incepe si se sfarseste odata cu ea. Ii simtise lipsa inca dinainte de a pleca, dar se consola ca avea sa o viziteze si sa o auda din cand in cand. Gandurile la ea il linisteau, iar el considera ca o prietenie ca a lor ii o binecuvantare, dar acum la revederea ei numai era atat de sigur de prietenia lor. Isi daduse seama ca ii simtise lipsa nu ca prietena, ci ca femeia de care avea el nevoie, iar dorinta de a o saruta il distrugea.

Linistea care se aseza la masa lor, o macina pe Elena si se gandi sa sparga ea gheata din moment ce Damon nu facea altceva decat sa citeasca meniul si sa soarba din paharul lui de vin.

- Mi-a fost dor de tine.

Cand auzi acele cuvinte, singura lui dorinta a fost sa sara pe ea, dar si-a ridicat doar privirea, urmata de cateva cuvinte :

- La fel si mie, micuto.  Elena zambi cand auzi din nou cuvantul micuto. Observase ca cei dragi o alintau asa, incepand cu Gaius.

- Arati foarte bine in seara asta. Zise Damon bucurandu-se ca putea sa isi mijeasca ochii la ea fara sa explice sclipirea din ochii lui la vederea frumusetii ei.

- Pot spune acelasi lucru si despre tine. La fel ca si Damon, Elena nu isi putea lua ochii de la el. Purta un smoching foarte elegant si potrivit momentului. Smochingul era negru si camasa alba, dar culoarea si structura costumului ii veneau pe cusatura.

- Povesteste-mi cum ti-ai ocupat timpul. Zise Elena incantata ca un copil de povesti cu zane si printese.

- Obisnuit. Ratacind din colo in colo, explica Damon. Dar tu, ce imi poti spune de postul la care visai sa ajungi ?

- Sunt aproape. Elena nu vroia sa cante inca victorie. Concura la acel post cu Lara, rivala ei, inca de cand isi incepuse carierea. Amandoua aratandu-si talentul pentru ceea ce faceau cu fiecare ocazie. Experienta care o acumulez de la seful meu, Gaius, ma va pune pe un picior mai stabil, termina ea de explicat.

- Ma bucur sa aud asta. Ma gandesc ca ai nevoie de un caz uluitor pentru a impresiona si a le arata celor potriviti ca tu esti cea aleasa pentru postul dorit de tine, nu ?

- Un caz care sa cantareasca mult pentru cititori si nu numai. Un caz care sa se raspandeasca nu numai usor, ci si pe un termen mai lung de timp. Cu alte cuvinte, un scandal. Explica Elena in timp ce sorbea din paharul ei de vin.

Isi intrasera usor in rolul de prieteni, dezvaluind actiunile fiecaruia dintre ei in ultimul timp, amuzandu-se si intretinandu-se copios.

Cand ospatarul isi facu simtita prezenta cu meniul comandat de acestia, Elena si Damon ii facura loc pe masa indepartand sticla si paharele de vin in asa fel incat sa le poata aseza farfuriile si tacamurile necesare in partea fiecaruia de masa.
Inainte de a incepe sa savureze meniul comandat, Elena ii ura pofta buna si incepu sa isi savureve aperitivul privind adesea in gol, cu mintea in alta parte.

- S-a intamplat ceva, Elena ? O intreba Damon, indepartand-o din lumea viselor unde era ademenita odinioara.

Elena isi scutura gentil capul incat sa nu dea de inteles ca nu fusese atenta la ceea ce spunea. Bineinteles, asta daca spunea ceva, se gandi ea.

- Cateva probleme minore, dar nimic care sa conteze. Elena incerca sa ascunda preocuparea in cazul lui Joshua. De cand se intorsese din Mystic Falls, acesta obisnuia sa o hartuiasca. Primea adesea telefoane, mesaje, flori si nenumarate intalniri private din partea acestuia. Logic ca le refuzase pe toate, dar persistenta lui continua sa o irite si sa o ingrijoreze.

Schimband subiectul Elena il intreba motivul pentru care vizita Gerogia. Banuia ca venise pentru ea, dar nu era atat de sigura in privinta asta.
- Monotonia schimba si cei mai plictisiti oameni. Spuse Damon, nefiind foarte sigur ca motivele ei de ingrijorare erau atat de neinsimnificative pe cum le descria ea. Dar a ales modul intelept si continua sa ii joace jocul.

- Cat ai de cand sa ramai ? Elena se gandea la posibilitatea sa isi i-a si maine o zi libera pe care putea foarte bine sa profite sa ii arate lui Damon cateva locuri de vis din acest oras, asta daca avea sa mai ramana.

- Nu ma asteapta nimeni in Mystic Falls. Replica el, inainte de a lua o gura din bucatele delicioase de fructe de mare, urmata de asemenea si de o gura de vin apetisanta.
Inima Elenei trasari la auzul raspunsului lui. Ii simtise lipsa considerabil si de data asta isi dorea sa simta fiecare clipa petrecuta cu el, ca si cum ar fi ultima. Defapt, putea fi ultima. Nu stia sigur cand avea sa il mai vada, sau daca vor mai tine legatura, odata ce amandoi se vor intoarce la viata lui, in orasul lui.

- Atunci putem petrece o zi frumoasa impreuna, sugera Elena fluturandu-si genele.

Vestea a fost primita calduros din partea lui Damon. Nici nu se asteptase la mai putin din partea ei. Sperase, de cand isi pusese in cap sa o viziteze, sa isi faca putin timp si pentru el. Dorinta ii era implinita inainte ca acesta sa apuce macar sa rosteasca cuvintele.

- Speram la asta, spuse Damon. Dar inainte de toate, ar fi perfect daca mi-ai sugera un hotel, si te rog, sa fie unul cu tot confortul. Isi facuse ochii ca de catelusi ranit, care pentru Elena era ca un unguent.

- Nici nu se pune problema. Ramai la mine. Nu este un apartament mare, dar cel putin am o camera in cazul in care se anunta musafiri... se gandi cum sa spuna, nepoftiti.

- Atunci, cred ca ar trebui sa anunt data viitoare cand mai trec pe aici.

Nu-i venea sa-si creada urechilor. Auzise bine ? " Data viitoare cand mai trec pe aici " ? Bucuroase urechiile de ceea ce aud, se gandi ea.

- Cand vine vorba de un prieten de categoria ta, nu se pune problema, explica Elena incercand sa puna accentul pe cuvantul " prieten ". Desi incerca in tot acest timp sa il priveasca ca un prieten, gandurile ei indiscrete o duceau mult prea departe de ganduri menite pentru un prieten. Nu se putea abtine, era peste puterea ei.
Damon daduse din cap aprobator.

- De Katherine ce mai sti ? Curiozitatea Elenei ii intari interesul lui Damon, acesta ciulindu-si bine urechile si ochii, incercand sa vada fiecare reactie a lui Elena. Nu putea baga mana in foc pentru ceea ce credea el ca simte pentru el, dar putea macar sa acorde un minim de indoiala si sa isi puna instictele viclene in actiune.

 -Nu si-a mai facut aparitia, dupa ultimul incident. Damon dadu cu mana prin aer in semn de nepasare.

Probabil a venit doar sa savureze inca un triumf, si-a atins scopul si a plecat. Termina Damon de zis fara sa isi i-a privirea de pe Elena.

- Un triumf ? Nu cred ca e cazul sa fie numit asa. Zise Elena increzatoare pe creditele ei.

- Sau cel putin ceea ce crede ea. Idiferent de motivul pentru care a venit, si-a atins scopul, astfel ne-am mai fi bucurat o buna perioada de timp de onorabila si incantatoarea ei prezenta.

- Nu o cunosc, dar nici nu incerc sa te contrazic. Continua Elena, luand ultima inghititura din aperitivul de dieta. Nu ca ar fi cazul, dar Elenei ii placea sa manance sanatos si sa duca o viata cat de cat activa, inclusiv si sportul pe care il practica dimineata inainte de a pleca la lucru.

Damon isi savura restul de mancare in liniste, apoi au cerut nota de plata, avand inca planuri pentru acea seara. Dupa parerea lui Damon, aceasta abea incepea.

Thief Of Hearts Capitolul 9n

                                                                Thief Of Hearts 


Capitolul 9



Dupa ce Elena aflase tot trecutul lui Damon, incepuse sa accepte realitatea de dragul lui. Pentru Damon, Elena a fost ca un balsam ce ii ungea ranile inca deschise.
Ii umplea inima de bucurie cand a realizat ca nu se inselase deloc in privinta lui Elena si se simtea norocos ca poate beneficia de prietenia si de increderea ei. Inainte de a pleca, Elena ii promisese ca vor tine legatura si ca secretul lui ii in siguranta cu ea.

Trecuse o luna de cand Elena a plecat si numai stia nimic de ea. Ii simtea lipsa cum nici el nu crezuse vriodata ca i-o va simti. In timpul ce l-au petrecut impreuna facusera ogramada de poze, iar acum doar ele ii alinau durerea care il apasa de ani de zile. Nu era o durere pricinuita de Katherine, era o durere pentru tot raul facut in acesti ani...iar alaturi de Elena, reusi sa nu se mai gandeasca si sa puna pret pe fiecare clipa de viata.

- Trrr, Trrr

- Alo.

- Domnisoara Gilbert, a sosit un pachet pentru dumneavoastra. Zise secretara Elenei.

- Ce fel de pachet ? Intreba Elena

- Baiatul care l-a adus a zis ca nu stie despre ce este vorba, dar ca trebuie sa il inmaneze personal. Termina aceasta de zis.

- Pofteste-l inauntru, te rog.

- Sigur, domisoara Gilbert. Apoi inchise.

- Cioc, Cioc.

- Intra. Zise Elena.

- Buna ziua. Pachetul acesta este pentru dumneavoastra. Zise baiatul si ii intinse pachetul.
Elena il lua si se uita la el, cautand expeditorul, dar nimic. Curioasa, a inceput sa despacheteze folia in care era invelit si apoi deschise cutia. Era un telefon, cu o cartela deasupra telefonului si un biletel pe care scria :

- " Ma gandeam ca poate nu ai, astfel nu imi explic de ce nu ai sunat. Restaurantul chinezesc din centru, ora 8. Sa nu intarzi " Semnat : Damon.

Dupa ce citise biletul, ii facu baiatului semn ca poate pleca, dar nu inainte de ai da bacsis pentru deranj. A recitit acel bilet de nenumarate ori si simtea cum inima statea sa ii sara din piept de fiecare data cand recitea acele doua randuri. Nu erau mare lucru, dar pentru ea insemna mult. Si-a anulat toate interviurile care le avea pe acea zi, fara sa o intereseze ca a doua zi avea sa lucreze dublul.

Ridica receptorul telefonului si apasa pe butonul care suna la secretara ei. In timp ce acesta suna, ea se gandea ce scuza sa ii scormoneasca lui Gaius ca sa poata pleca mai repede.

- Da, domnisoara Gilbert.

- Fa-mi te rog legatura cu Gaius.

- Imediat. Dupa cateva secunde de gandire, tacerea a fost intrerupta de vocea dura a lui Gaius.

- Da, Elena.

- Gaius... Scuza-ma ca te deranjez.

- Nu face nimic, micuto. Zimi ce ai de zis ca trebuie sa plec la un interviu. zise acesta.

- Vreau liber restul zilei, Gaius.

- Scuza-ma... Vorbesc cumva cu Elena Gilbert ?

- Gaius, lasa glumele. Chiar am nevoie de liber.

- Pot sa stiu de ce ?

- Mai ti minte ca ti-am povestit de matusa Patry.

- Da.

- Vreau sa trec azi pe la ea...Elena isi pierdu cuvintele, amintindu-si ca nu ii frumos sa minti, mai ales in legatura cu sanatatea singurei ei rude ramasa in viata.
- Ok, Elena. Ai liber !


Cand auzi acele cuvinte, Elena multumi cerului ca numai era nevoita sa minta, desi avea de gand sa ii spuna lui Gaius motivul pentru care vroia azi liber,insa gandi ca nu era inca momentul.


- Multumesc, Gaius.

- Profita de el. Se auzi rasul lui Gaius la celalat capat al telefonului. Cand Elena vru sa il intrebe la ce bate aluzie, acesta inchise telefonul, lasand-o pe aceasta cu vorba neterminata. Gestul o enerva pe Elena, dar din partea lui Gaius nu te puteai astepta la altceva, era de inteles.

Elena se uita la ceas inainte de a parasi biroul. Era ora 4:44 am. Numai avea mult timp la dispozitie si nu stia sigur daca are o rochie potrivita pentru un restaurant. Ajunsa in parcare, isi scoase din geanta chieile de la masina, apasand pe butonul de dezactivare. Masina a scos un sunet, apoi a urcat la volan. Isi daduse drumul la aerul conditionat si aprinse radioul. Adora sa asculte stiri in timp ce conducea.

Era in fata apartamentului ei, cand isi cauta telefonul. Probabil il uitase in masina, se gandi ea. S-a intors dupa
telefon, cand auzi un zgomot care i-a atras atentia. Isi intoarse privirea in directia de unde s-a auzit zgomotul si avea vaga senzatie ca acesta venea din partea geamurilor de la apartamentul ei. A alergat pana la usa apartamentului, isi scoase agitata cheile din geanta si cand deschise perderele ferestrelor fluturau. Cerceta sufrageria, dar nu gasi nimic. A incercat sa isi inlature gandurile, gandindu-se ca nimeni si nimic nu avea sa ii strice aceasta seara. Doar gandul ca avea sa il revada, ii facea inima sa bubuie.

A intrat in camera ei, aruncandu-si tricoul de pe ea, urmat de sutien, pantofi si pantaloni. Apoi a intrat in baie.

Dupa 3 ore 

Damon isi masa mainile transpirate de emotie. Lucru care il enerva, desi ii era dor sa se simta uman, erau anumite detali care chiar nu vroia sa le simta. Dar dupa ce cunoscuse bunatatea Elenei, isi lasa partea umana sa puna stapanire pe el, impiedicandu-l sa se mai hraneasca cu sange direct de la sursa. Acum prefera sangele rece, chiar daca il degusta, era mai bine sa poti dormi cu constinta impacata.

- Domnule va aduc ceva ? Intreba ospatarul.

- O sticla de vin, te rog.

- Ce marca preferati ?

Damon incerca sa isi aminteasca un vin bun, dar materiile lui in cunostinta bauturilor se limita doar la Whisky.

- Cel mai bun, zise Damon.

- Alb sau rosu ?

Primul gand a fost sa zica alb, dar datorita ocaziei cadea mult mai bine un vin rosu.

- Rosu, te rog. Ospatarul facu un gest asemanator cu o plecaciune si se retrase, lasandu-l pe Damon mai nerabdator ca niciodata. Se uita la ceas, era 19:55 am. Era atat de agitat incat ii venea sa se plimbe dintr-un colt in altul al restaurantului, dar numai fu nevoie de asta caci isi ridica privirea sa vada peste multime, iar ea era acolo, discutand cu portarul. Acesta a condus-o pe Elena la masa lui Damon.

Privirea lui Damon era tintuita pe ea, nemai vrand sa si-o ia, dar aceasta cand il vazuse primul ei gest a fost sa il i-a in brate si asa a facut imediat dupa ce Damon s-a ridicat de pe scaun.

- Ma bucur atat de mult ca ai venit. Zise Elena in timp ce il tinea inca in brate.

Thief Of Hearts Capitolul 8

                                       
                                                                 Thief Of Hearts 


Capitolul 8





- Crezi ca am cerut asta, Elena ? Cand Elena intra in camera ei de la hotel, il vazu pe Damon stand pe pervazul de la geam cu un trandafir in mana. 


- Ce cauti aici ? Il intreba Elena speriata in timp ce cauta prin camera un obiect, ceva care sa il aibe la indemana, in caz ca acesta avea sa o atace. 


- Lasa-ma te rog sa iti explic. Damon se ridica de pe pervaz inaintand cu trandafirul pe langa corpul lui. Parea atat de abatut si de ranit incat puteai jura ca era sincer.


- Nu te apropia de mine. Striga Elena luand o vaza de pe toaleta de langa ea si amenintandu-l cu ea. 


- Micuto... nu iti voi face rau. Iti promit ! Incerca el sa o convinga, dar Elena nu ceda si arunca cu vaza inspre el, apoi se intoarse inspre usa pentru a o deschide, dar doua maini o impiedica. Erau acum lipiti unul de altul, Elena simtindu-i respiratia fierbinte pe gatul ei dezvelit. 


- Sunt nevinovat pana la proba contrarie. ii soptise Damon la ureche, facandu-si loc maini in care avea trandafirul si il ridica la inaltimea ei. 
- Da-mi drumul. 
Nu a fost nevoie de mai multe cuvinte, caci Damon o eliberase. Aceasta a fugit in celalat capat al camerei, privindu-l.


- Ar trebui sa te asezi, zise acesta. S-au intamplat multe in atatia ani de viata. Elena lua in calcul sfatul lui si se aseza, dar teama ei nu disparu odata cu vorbele lui calde. Nu prea intentiona sa ii asculte povestea, se gandea doar cum sa fuga din camera aceea. 


- Eram doar un pusti cand venise o tanara frumoasa in oras. In urma unui incediu, aceasta isi pierduse familia, iar tatal meu a binevoit sa o gazduiasca la noi pentru un timp. 
Damon se aseza pe fotoliul din fata toaletei. Isi puse coatele pe genunci si continua :


- Cand m-am intors din armata, eram dornic sa imi vad fratele. Insa cand am ajuns acasa l-am gasit total indragostit de aceasta tanara. Era atat de frumoasa, parea atat de fragila si de neajutorata incat nu puteai sa o refuzi, orice iti cerea. La mine a fost dragoste la prima vedere, ceea ce cred ca a fost si pentru fratele meu. Cu trecerea timpului amandoi eram mult prea indragostiti de ea, incat permiteam sa ne alimenteze sentimentele la amandoi. Dragostea mea pentru ea era atat de mare incat am fost de acord sa ma transforme intr-un vampir ca sa putem trai impreuna o eternitate doar pentru noi. Dar nu m-am gandit niciodata ca in timp ce ma pregatea pe mine pentru tranzactie, aceasta il pregatea si pe fratele meu. 


- Planul ei era perfect, cel putin asa credeam atunci. Multi din oras aflasera de existenta vampirilor si planuiau cum sa ii prinda. Katherine a aflat de planurile orasenilor si a grabit toate actiunile. Partea mea de plan era sa o cer in casatorie si in ziua nunti ea isi indeplinea partea ei, sa ma transforme. Toate astea s-au intamplat, dar in ziua nunti cand trebuia sa ma alimentez ca tranzactia sa duca la bun sfarsit, oraseni aflasera de ea, ca era un vampir, planuiau sa o prinda. 


Disperarea mea de a o ajuta sa scape m-a scos de sub control, eram in stare sa omor pe oricine se apropia de ea. Insa am esuat. Au prins-o, pe mine si pe fratele meu ne-au impuscat si ne-au abandonat intr-o padure. Cand ne-am trezit, Amily, servitoarea si vrajitoarea lui Katherine ne-a facut inele care sa ne protejeze de soare, insa inca nu eram vampiri, pentru asta trebuia sa ne hranim. Stefan si cu mine am stat ascunsi in acea padure timp de o saptamana. Eu la fel ca si fratele meu, hotaraseram sa nu ne hranim si sa ne lasam prada mortii, asa cum s-a intamplat si cu Katherine. Eram convins ca murise si nu eram dispus sa traiesc fara ea, asa ca decizia era luata, pana Stefan s-a dus pe timp de noapte in vizita la tatal nostru. Nu stiu exact ce s-a intamplat in acea seara, dar Stefan a ajuns sa se hraneasca cu sangele tatalui nostru, iar cand s-a intors era atat de plin de sine, atat de puternic... Imi adusese o fata din oras, o constransese sa nu tipe si sa nu ii fie frica.


- Sa nu ii fie frica ? intreba Elena care era prinsa de povestea vietii lui. Chiar daca nu dorea sa o faca, simtea durerea din vocea lui si o traia ca si cum ar fi a ei. 


- Da. A adus fata ca sa ma hranesc cu ea. Continua Damon, care acum isi ridica privirea in directia ei. 


- Si ai facut-o. 


- La inceput nu vroiam. Incercam sa ii explic lui Stefan ca nu ii ceea ce vreau, dar a fost in zadar. A muscat fata de gat ca sa pot simti mirosul de sange, desi eram tentant sa o fac, ceva din mine refuza, iar cand Stefan a vazut ca tin piept, m-a fortat sa ma hranesc, asa ducand tranzactia la bun sfarsit. 


- Imi pare atat de rau, Damon. Zise Elena ridicandu-se si apropiindu-se de el. S-a aplecat in fata lui si l-a luat de maini, uitandu-se in ochii lui. Frica care candva o produsese in ea, acum era egala cu 0. 


- Nu s-a terminat aici. Eram plin de resentimente pentru el, nu doar ca imi omorase tatal, ci si pentru ca Katherine il alesese si pe el. Tot ce vroiam era sa fiu cu ea, iar Stefan a avut o parte de vina in capturarea ei. Nu vedeam nici un rost pentru care sa traiesc, asa ca am inceput sa bantui prin oras. Intr-o seara cand treceam pe langa barul din oras, am auzit preotul vorbind cu un barbat. Ii zicea ca vampiri nu sunt morti, ca sunt prinsi intr-o vraja care ii va tine pe veci inchisi intr-un mormant din biserica. Gasisem in sfarsit un motiv pentru care sa traiesc. Am trait jumatate de secol, cautand vrajitoare si un mod de a desface vraja care o tinea pe ea prinsa intre acei pereti. Cand in sfarsit am reusit, Katherine nu era in acel mormant. Aflasem ca a reusit sa scape si ca se bucura de viata, in timp ce eu traiam doar pentru ea. Durerea care am simtit-o  nu i-o doresc nici celui mai mare dusman al meu. 


- Durerea continua sa te mistuie ? 


- Continua, pana ai aparut tu... zise Damon, eliberandu-se din mainile ei. La inceput am crezut ca esti ea, dar mirosul tau contrazicea orice gand al meu. 


- Totusi, vedeai in mine o inlocuitoare...


- Vedeam in tine ceea ce esti. replica Damon inainte sa termine Elena ce avea de zis.


- Si anume ? 


- O femeie simpla, frumoasa, naiva, cu pofta de viata si de experiente noi. O femeie curajoasa, luptatoare si justa.


- Nu ai avut timp sa ma cunosti indeajuns de bine ca sa spui toate astea de mine, Damon. 


- Poate ca nu, ii adevarat. Dar niciodata nu ma insel in caracterizatul oamenilor si crede-ma, tu esti exact cum am zis ca esti. Zambetul si cuvintele lui ii inmuie inima Elenei, iar cand acesta ii inmana trandafirul, Elena simti dorinta sa il i-a in brate, sa ii aline nu doar lui durerea, ci si ei. 


- Ce s-a intamplat pana la urma cu Katherine ?


- Nu stiu de unde a aflat de tine. Azi-dimineata, dupa ce am iesit de la dus, aveam un mesaj pe telefon. L-am ignorat un timp, apoi am crezut ca e de la tine, asa ca l-am ascultat...


- Si apoi a aparut din senin ? 


- Nu doar ca a aparut din senin, vrea sa isi revendice drepturile... continua Damon


- Drepturile ? 


- In calitate de sotie... a mea. Raspunse Damon cu tristete in voce.
Elenei ii trecuse tot felul de ganduri prin cap, in ce consta drepturile lui Katherine si nu a putut face nimic cand simti ca ii se ridica sangele la cap, doar imaginandu-si o scena intre ei. 


- Imi pare rau, zise Damon. Chiar ii parea, desi nu intentiona sa ramana alaturi de Katherine nu ii putea cere Elenei sa incerce sa il accepte, stiind toate astea despre el. Nu era corect fata de ea... se gandi Damon. 


- Ce mai simti pentru ea ? Elena nici nu auzise scuzele lui Damon, incerca sa puna cap la cap tot ce ii spusese Damon si o interesa doar sa stie ce mai simte el pentru ea. 
Intrebarea lui Elena il daduse peste cap pe Damon. Nu stia ce sa ii raspunda din moment ce ea, Katherine, a fost unicul lui motiv pentru a trai. Intr-adevar, avea resentimente fata de ea, dar nu putea nega si faptul ca iubirea care i-a purtat-o era mult prea mare ca sa stie sigur daca s-a dus sau a ramas inca intacta. 


- Nu iti pot spune ca nu o mai iubesc...dar nici ca o fac. Pur si simplu nu sunt sigur pe sentimentele mele. Toate astea s-au intamplat intr-o scurta durata de timp. Sunt prea confuz. Termina Damon de zis. 


- Ii ok, Damon. Elena ii lua mainile intre ale ei. Ai nevoie de timp. Sunt prea multe si e prea devreme ca sa poti fi sigur...

Thief Of Hearts Capitolul 7

                                                             Thief Of Hearts


Capitolul 7



Damon iesise din baie intr-un prosop care ii acoperea doar partiile intime ale corpului. Plimbadu-se prin camera lui, ii atrase atentia un licar care palpaia pe noptiera din capul patului. Era telefonul. Un mesaj care avea sa mai astepte, se gandi el in timp ce inainta spre dulap. Isi alesese un tricou violet simplu, o pereche de pantaloni negri, perechea lui de bocanci preferata si geacheta de piele de culoare neagra. Isi daduse parul cu gel si si-l aranja intr-un stil care se pare ca numai lui ii statea bine. Uitandu-se in oglinda si admirandu-se, zari din nou beculetul care deja devenea enervant.
- Probabil o fi de la Elena, se gandi el. Se duse incantat spre noptiera de langa pat si apasa pe un buton. 
" - Sa inteleg ca ti-ai gasit fata perfecta cu care sa ma inlocuiesti ? " 
La auzul acelor cuvinte, Damon incremeni. Se aseza absent pe marginea patului dandu-si seama ca singura care putea lasa un mesaj de genul acesta, era nimeni alta decat Katherine. Pentru un moment ii trecuse in gand sa apeleze numarul de pe care ii lasase mesajul. Desi nu o facuse, trebuia sa recunoasca ca trezise ceva in el cu acel mesaj. 
- Cat de placut poate fi ? Auzi o voce din fundul camerei, care nu numai ca il speriase, dar il si enerva. Se blestema singur ca isi ignorase instinctele de vampir, punand mai mult accentul pe ganduri care duceau la ea. 
Ghicind dupa mirosul parfumului cine era, isi dresa glasul in timp ce isi intorcea privirea pentru a o privi si spuse :
- Ce anume ? 
- Faptul ca ai o copie perfecta dupa chipul si asemanarea mea... zise aceasta.
Damon se indrepta incet spre ea, nevenindu-i sa-si creada ochiilor ca dupa atat de mult timp in care disparuse fara nici o urma, acum era in fata lui. 
- Asemanarea intre voi e incredibila, adevarat. Dar nu caut nici o fata cu care sa te inlocuiesc, Katherine. 
- Faptele vorbesc de la sine. Cu mersul de pisica inainta mai seducatoare ca niciodata spre el. Ajungand in fata lui, ii puse mana dreapta pe obraz si il mangaie fascinata de piela lui fina. 
- Atat de frumos... Katherine se ridica pe varfurile picioarelor, isi incoloci bratele in jurul gatului lui si il saruta, in timp ce mainile lui prindeau viata pe formele perfecte ale lui Katherine. 
Sunetul provocat de sunaria de la usa ii intrerupse.
- Astepti pe cineva, il intreba Katherine uluita de raceala cu care o indeparta din imbratisarea lui. 
Damon a ignorat intrebarea ei si a iesit din camera, trecand prin sufragerie apoi ajungand la usa. 
- Buna, Damon. Auzi vocea fetei care acum era in fata lui, aratandu-i cel mai frumos zambet vazut vriodata. 
- Elena... zise acesta. Panica care o crease in el prezenta lui Katherine, acum era nimic pe langa panica creata de Elena. Se temea in sinea lui de ceea ce se va intampla daca Elena avea sa o vada pe Katherine. Explicatia prezentei ei aici nu era grea, dar cum ii va explica faptul ca erau ca doua picaturi de apa ? 
 - Deranjez ? Intreba Elena vazand expresia de pe chipul lui Damon. 
- Aaa. Nu. Intra te rog. I-a facut loc sa intre. Inchizand usa, Damon o invita sa i-a loc pe canapeaua de piele neagra din sufragerie.
- Bei ceva ? O intreba Damon putin agitat.
- Un pahar de apa, te rog. 
- O servesc eu, iubitule. Katherine pasi in sufragerie plina de sine, arajandu-si parul intentionat, ca sa-i dea Elenei impresia ca intrerupse ceva. 
Elena se ridica de pe canapeua confortabila, scandalizata de vederea ei. Insa socul avea sa fie mai mare cand realizase ca aceasta era reflectia ei.
- I-a loc, Elena. Zise Katherine. In timp ce scotea din frigider un flacon de apa plata si turna in pahar, Elena nu isi putea lua ochii de la ea. Cu paharul in mana, Katherine inainta in directia ei, zambindu-i. 
- Elena, lasa-ma sa iti explic. Spuse Damon, incercand sa atraga atentia Elenei aspura lui. 
- Ii voi explica eu, iubitule. Intinse mana cu paharul de apa, dar cand vazu ca Elena nu il lua, il aseza usor in fata acesteia pe masa. 
- Tu sa taci. Tipa Damon la ea, facandu-i semn cu mana sa taca. 
- Katherine Salvatore. Intinse mana catre Elena prezentandu-se. Sotia lui Damon Salvatore, iar tu esti ? 
Katherine radea in sinea ei, vazandu-i expreisa lui Elena. 
- Sotia ? incerca Elena sa rosteasca cat mai cursiv posibil, simtind ca glasul vociei ei avea sa se inece intr-un nor intunecat. 
- Fosta ! Sublinie Damon cuvantul " fosta "
- Damon, iubitule. Stii ca o iubire ca a noastra nu moare cu una cu doua. Dar problemele noastre personale le vom discuta in particular. Totusi nu imi explic prezenta ei, aici... Ai avut o aventura cu ea ? Intreba aceasta, lasandu-l pe Damon sa vada toata falsitatea ei.
- Aventura... zise Elena absenta. Simtea cum cerul ii pica in cap si nu isi dorea altceva decat ca acesta sa se deschida si sa o inghita cu totul. 
- Elena... Damon incerca sa o readuca pe Elena pe punctul de plutire, zguduind-o de cateva ori inainte ca aceasta sa isi revina. Asculta-ma, Elena. Nu e ceea ce crezi tu sau ceea ce incearca Katherine sa te faca sa crezi. 
- Chiar nu e ? Intreba Katherine. Scopul intrebari ei fu special pentru ca Elena sa se indoiasca de cuvintele lui. 
- Katherine Pierce, iesi din casa mea. Acum ! Aproape ca tipa Damon cand o simti pe Elena ca se ridica. 
- Eu voi pleca. Zise in cele din urma Elena, indreptandu-se spre usa in care cu cateva minute in urma, batea fericita la gandul ca il va vedea din nou. Cand ajunse in pragul usi se intoarse si privi nedumerita in directia lui Katherine.
- Totusi, inainte de a pleca. Vreau sa imi raspunzi la o intrebare. 
- Desigur, raspunse Katherine zambitoare de victoria ei. 
- Cum explici faptul ca suntem identice ? 
- Cred ca la intrebarea asta iti poate raspunde si Damon.  Katherine isi indrepta acum toata atentia asupra lui Damon, indemnandu-l sa ii zica de faptul ca amandoi sunt vampiri si ca Elena ii descendenta acestuia. Ultima ramasa in viata. 
Elena isi intoarse privirea catre Damon si astepta un raspuns. 
- Elena, zise acesta, esti ultima descendenta a familiei Pierce. Cand termina propozitia lua o gura de aer, caci simtea cum intreaga incapere se strange, incercand sa il sufoce.
- Descendenta ? Radea acum Elena ironic. Incerci sa ma iei de fraiera, caci altfel nu imi explic ? O descendenta identica ar trebui sa apara dupa secole, dar in schimb aceasta ii de varsta mea. Nici mai batrana, nici mai tanara.  Arata Elena inspre Katherine care nu facea altceva decat sa se amuze. 
- Pot sa ii explic eu, zise in cele din urma Katherine. 
- Chiar te rog. 
- Damon Salvatore aici de fata, ii un vampir in varsta de 172 de ani, transformat de mine la cativa ani dupa transformarea mea. Asta insemnand ca eu normal, am 190 de ani. 
Elena credea ca mintea si auzul ii juca feste. Nu era posibil asa ceva. Ea nu credea in supranatural si cu atat mai putin in existenta vampirilor. Cand isi ridica privirea inspre Damon, acesta era cu fata indreptata spre pamanat, parca rusinat de tot ce se intamplase.  
- Este ridicol... reusi Elena sa spuna.
- Nu este chiar deloc, ii adevarul Elena. 
Daca mai devreme vroia ca cerul sa se deschida si sa o inghita, acum isi dorea sa nu fi trait pentru a ajunge in postura asta. Era mult prea mult pentru ea si ea stia asta. Simtea cum viziunea ei despre lume, cadea si nu putea face nimic sa impiedice acest lucru. Vroia doar sa dispara undeva unde nimeni nu o cunoaste si cele aflate sa fie doar un simplu cosmar ce avea sa dispara odata cu ivirea zorilor. 
Damon incerca sa ii explice, dar aceasta a facut doar un gest cu mana care l-a redus la tacere. Era un gest care durea si fara indoiala il durea si pe Damon. 
- Plec din orasul asta de nebuni cat ai clipi, zise Elena inainte de a iesi si trainti usa dupa ea. Cand iesi afara si constientiza gravitatea situatiei incepu sa ii fie frica si sa se teama pentru viata ei. 
Ajunse la hotelul unde era cazata si nu urca inainte sa ii spuna celei de la receptie ca in seara asta avea sa paraseasca hotelul, desi platise pentru o sedere de o saptamana. Fata de la receptie incerca sa o faca sa se razgandeasca, dar Elena nu a vrut sa auda nici un cuvant, spunandu-i clar si raspicat ca in aceasta seara avea sa paraseasca acel blestemat de hotel. Fata ramase muta la reactia ei si privi uluita pana cand usile liftului se inchisesera cu Elena inauntrul lui.